keep-calm-and-drill-baby-drill-7

Otilia Nutu, analist pe probleme de energie la Expert Forum (pe romaneste, lobby-ista de frunte), incearca, inca o data, sa ne convinga de beneficiile liberalizarii pietei energetice si ale Uniunii Energetice, unul din marile proiecte ambitioase ale UE. Practic, ea ne spune ca e in regula sa dispara orice bariere la comercializarea intracomunitara (plus tarile non UE din Uniunea Energetica) a energiei, ca preturile sa devina aceleasi in toata Europa.

Bineinteles, avem mai multe probleme care decurg din aceasta liberalizare, dar am sa ma refer doar la doua dintre ele.
1. Problema preturilor, care ii vor exclude de la consum pe consumatorii din stetele cu venituri mici. In teoria ei,  predata la apusa Scoala de la Chicago, ea ne anunta cu seninatate ca efectul liberalizarii ar fi că preţurile se egalizează şi toţi consumatorii au acces “neîngrădit” la “toată energia” care se produce în piaţă!!! Cat de adorabili sunt acesti apostoli ai pietei libere, care indraznesc sa vorbeasca cu nonsalanta de acesul “liber” si “neingradit” la ceva, cand stim exact ca un pret la energie de 3 ori mai mare (asa cum va deveni el, la finele lui 2018), in conditiile unui salariu constant sau chiar in scadere, (cresterea preturilor la energie va duce la disparitia unor locuri de munca si la prabusirea unor ramuri economice, care overall antreneaza declinul economiei per ansamblu), este cea mai mare bariera de pe piata asa-zis “libera”. De fapt, acest paradis al tuturor posibilitatilor promis de apostolii pietei libere se va transforma intr-un cosmar in care doar foarte putini oameni isi vor mai permite sa isi incalzeasca casele. Bineinteles, tot ei au si venit cu o solutie – definirea unei categorii de consumatori vulnerabili, care sa primeasca subventii de la stat pentru a isi putea plati costurile la gaze, care va fi, bineinteles, definita in logica austeritatii, adica extrem de parcimonios, excluzand categorii largi de consumatori casnici vulnerabili, si incluzand doar o mica parte, eventual pe cei care primesc ajutoare sociale si au venituri minime pe economie. Problema platii facturilor, de 3 ori mai mari fata de 2013 in 2019, va fi una generalizata, nu specifica doar celor cu salarii mari.

Chiar mergand pe acesta logica a subventionarii unei parti considerabile a consumatorilor casnici, costurile subventiei le va suporta statul, din bugetul destinat cheltuielilor sociale, iar profitul va fi incasat de baietii destepti din energie, care isi vor duce, asa cum stim ca fac deja, in off-shoruri. Oricum ar fi, statul roman si cetatenii sai ies multiplu pagubiti din aceasta afacere.

2. Problema productiei. Uniunea energetica creeaza premisele aparitiei de zone de sacrificiu in cadrul Uniunii Energetice, pentru ca liberalizarea pietei duce automat la dorinta producatorilor de a produce mereu mai mult si mai mult, pentru a vinde pe toate pietele posibile. Avantajati vor fi, bineinteles, producatorii de energie din statele bananiere, adica unde protectia mediului e un “lux” (dupa cum ne spunea fostul comisar german pt energie, Oettinger), adica pentru tari ca Romania, unde costurile de productie vor fi competitive tocmai pentru ca firmele nu sunt nevoite sa faca investitii in protectia mediului si in decontaminarea lui. Ceea ce va duce la comasarea facilitatilor de productie in anumite zone – si aici Romania e un client ecxcelent – atat pentru productia de gaze de sist (pentru export, binenteles, dar deja nu mai avem voie sa folosim termenul de “export” pentru energie, pentru ca, nu-i asa, ne referim la o piata comuna, fara “granite” si bariere de niciun fel. Cui ce-i pasa din Austria, Germania, Albania etc. ca se consuma gaz de sist obtinut cu distrugerea unor comunitati din Romania, de exemplu, cata vreme gazul e obtinut la un pret mai bun?).

Astfel, doctrina liberalizarii pietei energetice contine, poate mult mai mult decat liberalizarea pietelor in alte domenii, o dimensiune extrem de problematica, cea a costurilor ascunse, adica a celor de mediu si sociale, climatice, pe care niciunul din apostolii pietei libere in energie nu doreste sa le problematizeze. Pentru ca, odata pusa aceasta problema a costurilor REALE si pe termen lung, pentru comunitati, mediu, toata gargara pietei libere devine o poveste greu de vandut pana si unui copil din clasele primare.

Interesant este ca tot ea incearca, tocmai pentru ca a fost confruntata si ea, si toti lobbyistii liberalizarii pietei energetice, cu date incontestabile care atesta faptul ca in Romania nu se poate vorbi de “dependenta” energetica, in conditiile in care avem si energie electrica si chiar si gaze pentru export, o redefinire a conceptului de “independenta energetica”. Cum discrsul “independentei energetice”, cu care a marsat industria de fracking din SUA, nu a prins radacini foarte solide in Romania, confruntat fiind cu realitatea, acum lobbyistii  schimba discursul si ne vorbesc de ”riscul dependenţei de import” este de fapt riscul dependenţei de o singură sursă (aka Rusia) care poate face abuz de poziţia de monopol sau poziţia dominantă. Bineinteles, riscul nu se refera la Romania, care are o productie suficienta de energie, ci el este definit la nivelul intregii Uniuni Energetice, unde, intr-adevar, exista o vulnerabilitate in ceea ce priveste pozitia de monopol a unei companii (numele i-l stim cu totii, a devenit sinonima cu tara din care provine), cu interese si prin Romania, in Campia de Vest, unde vrea sa exploateze hidrocarburi neconventionale, cu UE dependenta in proportie mare de gazul rusesc.

Cat despre solidaritate intre statele UE, cred ca nieni nu mai crede, intre timp, ca UE este o adunare de state care isi doresc binele, ci un club de interese in care fiecare cauta sa isi maximizeze profiturile si sa minimizeze pierderile. Si in acest club, participarea Romaniei in Uniunea Energetica Europeana si acceptarea calendarului de liberalizare a pretului este cat se poate de impotriva interesului cetatenilor romani si al generatiilor viitoare, care, pe langa faptul ca vor suferi de pe urma contaminarii solului, apei si aerului in urma exploatarii masive de energii extreme (neconventionale), se vor afla in situatia in care statul lor nu va mai avea de exploatat nicio resursa in urmatoarele decenii, pentru ca ele vor fi fost deja depletate in termen scurt, in virtutea logicii pietei resurselor, una de “boom and bust”

Citind-o pe Otilia Nutu, nu pot sa nu ma curemur vazand cu cat cinism si sange rece poate sa vanda romanilor pielea ursului din padure. Totusi, ceva imi da sperante, pentru ca imi amintesc de dezbaterea din luna februarie, de la Hilton, in care rezultatele poll-ului la finalul dezbatereii despre “liberalizarea” pretului la gaze au aratat ca oamenii nu au inghitit galusca liberalizari (la final, dupa ce lobby-ista noastra a incercat sa convinga auditoriul de beneficiile liberalizarii, vreme de peste o ora, mai multi oameni s-au dclarat impotriva liberalizarii pietei energetice, decat se declarasera inaintea dezbaterii.

Orice om cu are putin creier la purtator intelege ca nu exista beneficii pentru cetatenii romani de rand – fara actiuni sau interese la firmele din domeniul energiei – din liberalizarea pietei energetice si din participarea Romaniei la Uniunea Energetica.

 

Comments

comments