Exemplul UK, transpus si in Romania fix de actorii institutionali care sprijina implementarea acestei agende. WWF, creată de Prințul Filip al Marii Britanii în 1961, este principalul actor în jurul căruia se învârt toate procesele de dereglementare și de retagere a statului din atribuțiile de protejare anaturii, în paralel cu acțiuni menite să avanseze fenomenul de transformare a naturii în marfă în România. Bineînțeles, scena aceasta abundă în alte ogranizații care sprijină versiunea WWF privind natura ca marfă și pe proprietarii obiectivelor naturale drept furnizori de servicii, care trebuie să primească bani pentru serviciile pe care le livrează populației (aer curat, apă, funcții peisagistice). 

Articolul reprezinta o traducere a articolului lui George Monbiot, publicat in The Guardian, 7 August 2012

“Primul om care, împrejmuind un teren, s-a încumetat sa spună: «acesta este al meu» și care a găsit oameni destul de proști ca să-l creadă, a fost adevăratul întemeietor al societății civile”. Dar de câte crime, războaie, omoruri, de câte mizerii și orori ar fi scutit omenirea acel care, socotind țărușii sau astupând șanțul, ar fi strigat semenilor săi: „Feriți-vă să-l ascultați pe acest impostor; sunteți pierduți dacă uitați că roadele sunt ale tuturor și că pământul nu este al nimănui”(1).

Jean Jacques Rousseau ar recunoaște atât de bine aceste momente. Acum nu mai este terenul (arabil), cel pe care impostorii îl îngrădesc, ci restul lumii naturale. În multe țări din lume, în special în Marea Britanie, naturii i se atribuie un preț și devine o marfă (se comodifică), pentru a putea fi tranzacționată pe bani.

Efortul în acest sens a început în Marea Britanie, încă din timpul guvernului lui Gordon Brown (laburist, dar în esență, aproape la fel de neoliberal precum partidul Conservator). Pentru suma chilipir de £100,000(2), a plătit o companie de cercetare, care a calculat pretul ecosistemelor din UK (avem și noi în România o asemenea listă, aprobată încă din 2012 prin lege,semnată de Oprea, dar antamată în timpul guvernului anterior, al lui Emil Boc și al lui Mihai Râzvan Ungureanu, în care fiecare rezervație naturală a fost evaluată, mai degrabă subevaluată, pentru a putea renunța mai repede la monumentele naturii, dacă industria o cere). După ce a luat banii, compania a considerat acest exercițiu ca fiind  “dificil de realizat din punct de vedere teoretic, și considerat de mulți ca nefiind o întreprindere cu un esafodaj teoretic solid.”(3) Chiar și ei au recunoscut faptul că anumite servicii oferite de ecosistemele britanice “ar putea fi neprețuite.”

Această sclipire rară de bun-simț nu a descurajat cu nimic guvernul următor, al lui Cameron, să încerce să pună un preț pe natură, și apoi să creeze o piață pentru această marfă nou apărută astfel. Marea Britanie are acum un Comitet al Capitalului Natural, un Grup de Lucru pentru Piețele Ecosistemelor (da, la nivel global au apărut în ultimii ani numeroase intituții și instrumente de comercializare a biodiversității și a ecosistemelor), și are și un nou vocabular tematic, un fel de NewSpeak. Nu se mai numește natură, așa cum am învățat la școală, ci se numesc “servicii ale ecosistemuelor” (cu care cetățenii de rând din România au luat contact odată cu art. 8 al revendicărilor “societății civile”, când autorii, WWF, proprietarii de păduri multe de la Nostra Silva and. co, ne justificau de ce statul trebuie să plătească subvenții proprietarilor de păduri protejate, întrucât acestea le livrează cetățenilor aer curat), și există doar pentru a servi nevoilor oamenilor. Dealuri, păduri și bazine hidrografice reprezintă acum “ infrastructura verde”(4), în timp ce biodiversitatea și habitatele sunt “clase de bunuri” în cadrul unei “piețe aecosistemelor ”(5). Toate vor primi un preț, toate vor fi tranzacționate.

Argumentul în favoarea acestei abordări este coerent și plauzibil: Sectorul business pun în pericol lumea naturală ca și cum aceasta nu ar valora nimic. Acordarea unui preț pentru natură și încorporarea acestui preț în costurile bunurilor și serviciilor crează un impuls pentru protejarea ei. Cu siguranță că este un concept iubit atât de business, cât și de statul care se auto-erodează. Grupul de Lucru privind Piețele de Ecosisteme vorbește de un “ potențial substanțial de creștere în piețele legate de natură – de ordinul miliardelor de lire sterline.”(6)

Comodificarea, creșterea economică, abstractizarea financiară, puterea corporațiilor: nu sunt ele procesele care conduc lacriza de mediu? Acum ni se spune că pentru a salva biosfera, avem și mai mare nevoie de ele.

Plata petru serviciile de ecosisteme (vezi, în România, de exemplu legea privind plățile compensatorii pentru proprietarii de păduri protejate care nu pot să recolteze lemn, cu argumentul suprem al faptului că proprietarii acestor păduri ne furnizează nouă un serviciu) îi par lui Monbiot ca un preludiu pentru marea privatizare (și analiza situației din România indică asta în mod cât se poate de evident). Și la noi, ca și în Marea Britanie, guvernul a început să definească proprietarii de păduri ca prestatori de servicii de ecosistem, ca și cum ei ar fi creat ploaia și munții și apele și animalele care le populează ( vezi legea compensațiilor pentru proprietarii de păduri protejate, fundamentarea acesteia abundând de argumente în acest sens). (7). Aceștia vor trebui să fie plătiți pentru serviciile respective, fie de către guvern, fie de către “utilizatorii lor”, adică cetățeni (și când plătește guvernul, de fapt, se plătește tot din avuția comună). Sună ca un plan pentru asigurările de sănătate.

Proprietatea pământului dela primul impostor a implicat acumularea graduală a unor drepturi exclusive, care au fost luate de la cei care stapâneau pământul în devălmășie. Plățile pentru serviciile de ecosistem extind aceste drepturi prin definirea proprietarului ca proprietar asupra animalelor, cursurilor de apă, circuitului carbonului, proces natural care înainte nu aparținea nimănui.

Dar nebunia nu se oprește aici. Odată ce o resursă a fost comodificată, transformată în marfă, speculatorii și traderii de pe burse apar în peisaj. Grupul de Lucru privind Piețele de Ecosisteme vorbește chiar de “capitalizarea expertizei financiare a City of London, pentru a evalua modurile în care aceste fluxuri de profituri difuze și securizări cresc profitul pe investiția într-o obligațiune de mediu”(8). Asta ne dă dimensiunea la care a ajuns acest proces de comodificare a naturii.

Deocamdata guvernul dezvoltă o piață de comercializare a animalelor, expreimentând cu ceea ce se numește offset-uri de biodiversitate (9). Dacă o companie care exploatează piatra distruge o pajiște rară, de exemplu, își poate cumpăra iertarea prin plata cuiva care creaza alta altundeva. Guvernul britanic avertizează, totuși, că aceste derivate financiare ar trebui să compenseze doar acele “daune absolut inevitabile” și  “nu trebuie să devină o licență pentru distrugere”(10); odată ce principiul este creat și piața funcționează, pentru câtă vreme credeți că va ține aceasta? Natura, În acest sistem, va deveni la fel de ușor de vândut și de cumpărat ca orice altceva.

Ca alte aspecte ale neoliberalismului, comodificarea naturii acaparează alegerea democratică. NU vom mai putea argumeta că un peisaj trebuie protejat pentru că ne bucură privirea. Ni se va spune că acea valoare a fost deja calculată și că fără niciun dubiu, se dovedește că aceasta are o valoare mai mică decât alte categorii de utilizare pentru care ar putea fi folosit terenul respectiv. Piața ș-a pronunțat, discuție încheiata.

Toate aceste chestiuni încâlcite, subiective, forțele motivante ale democrației, vor fi rezolvate într-un tabel cu cifre. Guvernele nici nu vor mai trebui să reglementeze, piața va lua deciziile pe care politicienii ezită să le ia. Dar comerțul este un stăpân capricios și nu răspunde decât celor cu bani. Calcularea valorii naturii și vânzarea sa reprezintă un alt transfer de putere către corporații și cei foarte bogați.

Ne împuținează și împuținează natura. Prin transformarea naturii într-o subsidiară a economiei corporatiste, reafirmă ideea biblică a dominării naturii de către om. Taie biosfera în bunuri componente: deja grupul de lucrur privind piețele ecosistemelor, vorbește despre “disocierea/unbundling” serviciilor de ecosistem (11), un termen împrumutat de la celalte privatizări (cum a fost și disocierea/spargerea industriei energetice, favorizând și apariția pe fir a băieților deștepți din energie). Acest lucru poate să aibă sens din punct de vedere financiar, nu și ecologic, însă. Din ce înțelegem mai mult despre lumea naturală, cu atât aflăm mai mult că funcțiile sale nu pot fi dezaregate.

Banii care se vor face prin protejarea naturii nu se suprapun niciodată cu cei făcuți cu distrugerea ei. Natura aduce rate de profit reduse, comparativ cu alte investiții. Dacă permitem discuției să treacă din planul valorii imateriale în cel al valorii materiale – de la dragoste la dorința de acaparare – vom ceda lumea naturală forțelor care o distrug. Din nou ne trezim ca în fabula lui Rouseau cu cel  care și-a socotit țărușii și a astupat șanțul, că am fost păcăliți din nou.

În România, neoliberalismul în abordarea naturii și-a făcut loc în doctrina protecției mediului inițial pe ușa din dos, prin cohorta de ONG-uri din Coaliția Natura 2000, în frunte cu WWF, care acum, în guvernul de tehnocrați, au ajuns să fie cei care dau tonul (Secretara de Stat de la Ministerul Mediului, responsabilă pentru păduri, Erika Stanciu, fost director proiect la WWF și apoi președinte al ProPark, fundație care sprijina Fundația Carpathia să cumpere cele 100.000 ha de pădure, pentru a crea cel mai mare parc natural privat din România, este cunoscută în lumea ONG-istică pentru scepticismul total legat de capacitatea statului de a gestiona mediul, în defavoarea actorilor privați). Deși programul de mercantilizare a protecției naturii a început de câțiva ani buni, guvernul tehnocrat pare că are un rol cheie în sensul rarefierii cât mai puternice a prezenței statului în ceea ce ține de protecția mediului și externalizarea acestui atribut suveran către persoane de drept privat (ONG-uri, SRL-uri, fonduri de investiții etc.). O păcăleală de proporții pentru românii care încă jubilează prezența ONG-iștilor la Ministerul Mediului, fără să înțeleagă mizele pe termen lung ale discuției privind protecția pădurilor și a arealelor protejate.

Referințe:

1. Jean Jacques Rousseau, 1754. A Discourse on a Subject Proposed by the Academy Of Dijon: What Is the Origin of Inequality Among Men, and Is It Authorised by Natural Law? http://www.constitution.org/jjr/ineq.htm

2. http://randd.defra.gov.uk/Default.aspx?Menu=Menu&Module=More&Location=None&Completed=0&ProjectID=14752

3. S.O’Gorman and C.Bann, 2008. A Valuation of England’s Terrestrial Ecosystem Services, a report to Defra. http://www.fires-seminars.org.uk/downloads/valuation_englands_ecosystem_services.pdf

4. Petrina Rowcroft et al, September 2011. Barriers and Opportunities to the Use of Payments for Ecosystem Services. Report for DEFRA. http://randd.defra.gov.uk/Document.aspx?Document=PESFinalReport28September2011%28FINAL%29.pdf

5. G Duke et al, 14th June 2012. Opportunities for UK Business that Value and/or Protect Nature’s Services. Ecosystem Markets Task Force. http://www.defra.gov.uk/ecosystem-markets/files/EMTF-VNN-STUDY-FINAL-REPORT-REV1-14.06.12.pdf

6. Ecosystem Markets Task Force, July 2012. Update on work to date.
http://www.defra.gov.uk/ecosystem-markets/files/Ecosystem-Markets-Task-Force-One-Year-On-Update2.pdf

7. Helen Dunn, October 2011. Payments for Ecosystem Services. Defra Evidence and Analysis Series, Paper 4. http://www.defra.gov.uk/publications/files/ecosystem-payment-services-pb13658a.pdf

8. G Duke et al, 14th June 2012. Opportunities for UK Business that Value and/or Protect Nature’s Services. Ecosystem Markets Task Force. http://www.defra.gov.uk/ecosystem-markets/files/EMTF-VNN-STUDY-FINAL-REPORT-REV1-14.06.12.pdf

9. http://www.defra.gov.uk/environment/natural/biodiversity/uk/offsetting/

10. DEFRA, July 2011. Biodiversity offsetting: guiding principles for biodiversity offsetting
http://archive.defra.gov.uk/environment/biodiversity/offsetting/documents/110714offsetting-guiding-principles.pdf

11. G Duke et al, 14th June 2012. Opportunities for UK Business that Value and/or Protect Nature’s Services. Ecosystem Markets Task Force. http://www.defra.gov.uk/ecosystem-markets/files/EMTF-VNN-STUDY-FINAL-REPORT-REV1-14.06.12.pdf

Comments

comments