Dupa ce acum o luna, cu doar 3 zile inainte de atentatul la redactia Charlie Hebdo, ministerul britanic de interne daduse publicitatii o strategie de prevenire a terorismului intern, prin care educatoarele trebuiau sa devina spioane ale copiilor, raportand imediat politiei orice “tendinte teroriste” ale copiilor de gradinita, in Franta post “Je suis Charlie” vanatoarea de teroristi in pampers, inceputa in UK in ianuarie, continua.

Este vorba de cazul unui copil de noua ani (ce-i drept, iesit de ceva vreme din pampers), care e acuzat de alt coleg ca ar fi strigat, in timpul minutului de reculegere in memoria victimelor de la Charlie Hebdo, “Allah Akbar. Vive le Coran”, tinuta in cantina unei scoli din Aisne, Franta. Partea interesanta e ca nimeni nu l-a auzit strigand si ca doar marturia unui coleg , care a mers si a spus mamei lui, angajata a cantinei scolii, si care, la randul ei, a spus superioarei. Care a chemat politia (n. red. in Franta, Jandarmerie). La audierea de la sediul jandarmeriei, intr-o ancheta privind “apologia terorismului”, care a avut loc la cateva zile distanta, copilul raspunde ca a fost un simplu joc intre el si colegul lui. Ca riposta, tatal copilului depune plangere pentru defaimare. Procurorul, probabil si el inoportunat de acest caz cu tenta de Caragiale, isi exprima speranta ca concluziile anchetei vor servi pentru a “evita ambalarea inutila” ulterioara.

Cazul nu e, totusi, singular. La Nisa, un alt copil, de 8 ani, a fost dus la audieri la politie dupa ce, la discutiile de la scoala din ziua de dupa asasinatele de la Charlie Hebdo, la intrebarea invatatoarei “Tu esti Charlie”, Ahmed raspunde: ” Sunt de partea teroristilor. De ce l-au desenat pe Mohamed?”. Cel care demareaza demersurile catre politie si catre Protectia Copilului este directorul scolii. Tot “apologia terorismului” e si motivul pentru care copilul a fost chemat la audieri. unde este invitat si tatal, pentru a se stabili de unde vin ideile copilului. Nu tocmai surprinzator, pana la urma, deoarece copiii tind sa reproduca, la scoala si in mediile lor de socializare, opiniile parintilor.

La ancheta, intrebat ce inseamna terorismul, copilul nu a stiut sa raspunda. Daca ar fi ramas atat poate la atat, povestea poate ca nu ar fi suscitat atata dezbatere in Fanta. Avocatul copilului sustine, insa, ca directorul scolii, in loc sa aplice metode pedagogice asupra copilului, s-a razbunat pe el prin diferite pedepse: privarea de pauze, punerea la coltul de rusine, remarci de genul celei facute pe cand copilul facea groapa in nisip: “nu mai scormoni, ca n-ai sa gasesti o mitraliera cu care sa ne impusti pe toti”. Ba mai mult, avocatul tatalui copilului il cuza pe director ca i-a refuzat administrarea injectiei cu insulina, in conditiile in care baiatul era diabetic. Copiii, urmand exemplul pedagogilor, fac si ei din Ahmed o tinta. Tatal depune plangere pentru violente grave, in urma episodului cu refuzul de a ii acorda tratamentul cu insulina.

Cazul, care a impartit parintii elevilor de la scoala respectiva din Nisa, a starnit dezbateri aprinse in intreaga Franta. Ba mai mult, povestea, deja destul de grava in absurditatea ei, capata si dimensiuni politice, cand ministra educatiei, Najat Vallaud-Belkacem (n.red. de origine franco-marocana) aproba cu “tarie” decizia directiunii scolii, dar si masurile “pedagogice si sociale” aplicate ulterior. Si vice-primarul din Nisa se amesteca, tinand partea directorului scolii.

O intreaga isterie colectiva si o vanatoare de teroristi in pampersi cuprinde Franta. Intre timp, numarul copiilor si adolescentilor francezi acuzati de “apologia terorismului” creste. Chiar acum 2 zile, un  nou caz i-a pus pe francezi in alerta. O eleva de 10 ani, din Cagnes, a fost ridicata de jandarmerie dupa ce a scris ca este de acord cu autorii masacrului de la Charlie Hebdo, pentru ca acestia i-au insultat religia. Ceea ce surprinde la acest caz nu este faptul ca jandarmeria este sesizata intr-o chestiune sensibila, care ar putea sa isi aiba radacinile in ideile impartasite in cadrul familiei sau in cercul de cunostinte, ci modul in care acest lucru se petrece: printr-un angajat al municipalitati, care sesizeaza, in numele propriu, jandarmeria, desi, procedura necesita ca sesizarea sa aiba loc de catre personalul scolii, catre parchet. Spre deosebire de cazul elevului de 9 ani de la Nisa, personalul scolii actioneaza prin metode pedagogice, constatand faptul ca aceasta afirmatie a fost contextuala, sub influenta evenimentelor. In toata nebunia, mai sunt si capete limpezi care isi dau seama la ce pot sa duca acest gen de isterizari de masa.

Pedagogia franceza, sau cel putin o parte din ea, prin metodele de criminalizare a copiilor pe care gaseste de cuviinta sa le utilizeze, in loc sa aplaneze tensiunile interetnice, nu face decat sa le adanceasca. Cu asemenea comportamente din partea pedagogilor si a societatii in general, care, pentru a preveni si atenua anumite comportamente, ar trebui sa aplice metode pedagogice pline de empatie si sensibilitate culturala, nu poti sa te astepti decat la escalarea violentei spiralei in randurile generatiilor viitoare. Cum copiii nascuti in cele cateva milioane de familii de musulmani din Franta nu vor pleca nicaieri, fiind cetateni fancezi, cel mai intelept pentru Franta ar fi sa gaseasca, prin politicile educationale si de integrare sociala, dar si prin politica externa, acel echilibru care sa nu contribuie si mai mult la radicalizarea tinerilor.

Comments

comments